Noua politica externa americana a fost inaugurata in 1898, printr-un razboi cu Spania. Ca
urmare a acestuia, S.U.A. si-au impus protectoratul asupra Cubei(pe care au ocupat-o), dar pe careia i-a recunoscut independenta 3 ani mai tarziu, si au
anexat Porto Rico. Actiunea in Antile era chiar in litera doctrinei Monroe. Prin acelasi
razboi insa, Statele Unite au anexat Filipinele, punct de plecare al expansiunii in Pacificul
de Vest.
Noile anexiuni erau in spiritul planului strategic propus de Mahan. Cuba si Porto
Rico asigurau securitatea in Antile, Filipinele supravegheau coastele Chinei si Japoniei si l
egaturile acestora cu Indochina si Malayesia. Tot in 1898, americanii anexasera arhipelagul
Hawaii, care le atrasese atentia inca din 1849, si unde obtinusera mai multe avantaje, printre
care concesionarea radei Pearl Harbor. Impreuna cu cea mai mare insula din arhipelagul
Mariane, Guam, cumparata in 1899, si Samoa de Est, achizitionata cativa ani mai inainte,
Hawaii constituiau un important punct de supraveghere a Pacificului Central.
In 1914 au deschis Canalul Panama, proprietatea lor, ca urmare a cedarii fasiei de
teritoriu adiacente de catre mica republica cu acelasi nume, infiintata din initiativa
americana. Prin aceasta se realiza o mult mai mare mobilitate a flotelor americane din
Atlantic si Pacific.Statele Unite isi construisera astfel un adevarat sistem strategic
mondial, care, privit in perspectiva era mult mai profitabil decat posesiunile coloniale
propriu-zise, care aspirau spre inlaturarea dominatiei straine, asa cum au dovedit-o Cubasi
insulele Filipine.
S.U.A. este una dintre cele 8 Mari Puteri, care au zone de influenta in China si in 1900 intervine alaturi de alte state la inabusire rascoalei boxerilor dupa ce impusese Chinei ,,politica portilor deschise"; urmarea sa-si asigure in China o piata integrala pentru marfurile proprii pronuntandu-se pentru integritetea Chinei.
In 1905, au realizat medierea conflictului ruso-japonez, prin pacea de la Portsmouth, iar in 1906 presedintele Th. Roosevelt a primit Premiul Nobel pentru Pace.
Nicolae Iorga
a avut o intuitie deosebita cand considera ca epoca contemporana incepe cu razboiul de independenta
american, in jurul lui 1900, S.U.A. surclasand orice alta Mare Putere.
Japonia a izbutit sa evite soarta altor tari asiatice transformate in colonii, semicolonii sau protectorate si a devenit ea insasi putere colonialista.
In 1879 a ocupat Arhipelagul Ryukyu in detrimentul Chinei, iar intre 1875 si 1885, Coreea a devenit scena unor infruntari intre Imperiul Celest si Imperiul nipon.
In 1884, a atacat Coreea, impreuna cu China, apoi a declansat razboiul chino-japonez, ocupand teritorii din Manciuria si Taiwanul, a carei stapanire a fost recunoscuta si de Statele Unite, in schimbul acceptarii ocuparii de catre acestea a Filipinelor (1898). Momentul culminant al acestei actiuni a fost razboiul ruso-japonez, primul mare conflict modern intre puteri din doua continenete, incheiat cu o victorie japoneza categorica, care a facut o puternica impresie asupra europenilor, cum o atesta si presa sau literatura romana. Cunoscutul ziar Universul publica o interesanta anectoda, in care ingerii diferitelor puteri il roaga pe Dumnezeu pentru victoria uneia dintre parti; singur ingerul japonez absenteaza, fiind plecat, dupa cum asigura Sf.Petru, sa bombardeze Port Arthur, aflat in stapanirea rusilor.Dupa mai multe tentative esuate datorita protestului marilor puteri, Japonia ocupa in Coreea 1910.La aceste anexiuni consimt ante- sau post-factum ce
lelalte Mari Puteri cu care Japonia incheie acorduri, incepand cu cel din 1902 incheiat cu Anglia, continuind cu trei acorduri incheiate cu S.U.A., apoi cu Germania, Franta etc..Era recunoscuta astfel ca fiind una dintre acestea si ultimul complex al Japoniei fata de ,,barbari" disparea..
Cele trei decenii de guvernare Meiji transformasera Japonia intr-un stat capitalist modern, cu deosebire datorita propriilor eforturi dar si imprejurarii internationale favorabile: marile puteri europene si Statele Unite au fost antrenate in conflicte interne si externe care le-au tinut departe de arhipelagul nipon.Asadar, cu deplin temei s-a afirmat ca Japonia nu ,,s-a europenizat decat pentru a ramane japoneza"; ba chiar actioneaza spre a-si impune specificul si in afara spatiului national.
