Canalul Panama

            Pe 3 noiembrie 1903, teritoriul panamez s-a separat de Columbia.Avand privilegiul de a fi cea mai ingusta parte a istmului care uneste cele 2 parti ale Americii, inginerii occidentali visau sa construiasca aici un canal care sa lege Atlanticul de Oceanul Pacific.
            Dupa esecul unui francez pe nume Ferdinand de Lesseps, al carui proiect prost conceput a sucombat in urma unui imens scandal financiar, Statele Unite au cumparat de la francezi drepturile asupra canalului.
            Initial, aveau de gand sa construiasca un canal prin Nicaragua, unde istmul este mai generos ca suprafata decat in Panama, insa este traversat de un lant muntos. Pentru ca, in cele din urma, partile sa se inteleaga asupra principiului unui canal cu ecluze, propus de inginerul francez Phillippe Bunau-Varilla, spre satisfactia Columbiei care isi exercita suveranitatea asupra teritoriului panamez.
            Ghinion, insa. In ultimul moment, deputatii columbieni au refuzat sa instraineze dreptul de suveranitate si s-au opus cu indarjire proiectului american.
            Guvernul presedintelui Roosevelt, total lipsit de scrupule, i-au incurajat pe locuitorii panamezi sa revendice secesiunea.Navele de razboi americane au ancorat langa orasele Colon si Panama, determinand interventia armatei columbiene. La trei zile de la proclamarea independentei, S.U.A. au recunoscut noua tara. Apoi au semnat un tratat pentru constructia canalului, inceputa pe 18 noiembrie, tratat ce poarta numele secretarului de stat Hay si al inginerului Bunau-Varilla si prin care se ceda pentru totdeauna americanilor stapanirea unei fasii de circa 16 km latime.
            Lucrarile de constructie la canal, care au costat aproximativ 40 de milioane de dolari, s-au dovedit dificile din cauza climei tropicale si a epidemiei de malarie, insa, in cele din urma, el a fost inaugurat pe 15 august 1914, la inceputul primului razboi mondial.