Administratiile de dupa 1900 au dat un adevarat impuls sporirii fortei politico-militare a S.U.A. si impunerii punctelor
de vedere ale guvernului de la Washington in cele doua Americi, Atlantic, Pacific si Extremul
Orient. E. Root, secretar de stat pentru Razboi, a inceput
remodelarea fortelor terestre S.U.A. si a infiintat Army War College, Command and General Staff
School si Army General Staff, intre 1901 si 1903. ,,Naval Defence Act" din 1899 stabilea ca forta
navala va fii egala cu ,,minimum capacitatea" altor doua state. T. Roosevelt si C. Lodge au promovat
crearea puterii maritime si expansiunea economico-militara, sub impresia doctrinei ,,suprematiei
navale" elaborate de A.T.Mahan (,, The Influence of Sea Power upon History"), promotor al necesitatii
sprijinirii cresterii industrial-comerciale si financiare a S.U.A. prin edificarea unei ,, retele
de puncte de sprijin terestre" in Pacific si Caraibe si a unei flote de lupta prin care sa se
controleze principalele comunicatii pe apa spre spatiile terestre respective.Aflata in 1890 pe locul al 6-lea in lume, flota americana a ajuns pe locul al treilea in preajma lui 1914.
Una din devizele noii puteri a fost ,,Armata puternica", forta armata fiind considerata un factor esential pentru mentinerea ordinii interne si afirmarea internationala.
Printr-un decret in 1871 s-a pus baza noii armate imperiale, cu un efectiv de 10.000 de soldati, pentru ca, printr-un alt decret, dat in 1873, sa se introduca principiul recrutarii generale, efectivele fiind sporite la 31.000 de oameni.Organizarea, instructia si inzestrarea cu armament au fost aproape identice cu cele ale armatei germane.Tot in 1871 a fost introdus si invatamantul primar obligatoriu, nu insa si gratuit.Instructia primara, secundara si universitara, in continuu progres, dupa aceasta data, a oscilat intre sistemul francez si cel german.
A fost necesara o puternica baza militara, care a si fost creata sistematic.Intre 1877 si 1894 s-au cheltuit pentru fortele de uscat 200 de milioane de yeni si pentru marina 130 de milioane de yeni, fapt ce a fost posibil intrucat bugetul militar anual al Japoniei era de 20 de milioane de yeni, reprezentand a treia parte din bugetul total anual al Japoniei.In 1893 s-a hotarat ca fortele militare pe timp de pace sa fie de 75.000 de oameni, iar in caz de razboi sa fie mobilizati 250.000 de soldati.
Daca in anul 1871 marina militara imperiala dispunea de 17 vase, cu un deplasament de 13.500 de tone, in 1892 avea 30 de nave, multe construite in Japonia cu un deplasament de peste 50.000 de tone, dotate cu echipaje instruite de ofiteri britanici.Intre 1877 si 1903, santierele navale japoneze au lansat la apa 23 de crucisatoare si canoniere cu un tonaj total de 35.000 de tone.
Semnificativ este modul in care autoritatea suprema in stat, Mutsuhito insusi, privea rosturile oamenilor sub arme.Intr-un decret din 4 ianuarie 1882, adresat soldatilor si marinarilor, imparatul arata ca ,,soldatul si marinarul trebuie sa considere loialitatea drept datoria lor esentiala...Sa nu se lase antrenati de opiniile unora si altora, sa nu se amestece in politica..." Se mai cerea ,,sa se respecte disciplina...Inferiorii trebuie sa considere ordinele superiorilor ca emanand de la NOI".Mai presus de orice ei erau obligati sa puna ,,fidelitatea si atasamentul fata de patrie".
Fortele militare de care dispun cele doua tari depasesc cu mult necesitatile apararii propriului teritoriu si reprezinta principalul temei al afirmarii lor ca Maril Puteri.Suprematia Europei incepea sa fie contrabalansata de noua putere nord-americana si de surprinzatoarea forta a Imperiului Soarelui Rasare.
